Istoricul localităţii

La fel ca pe întreg teritoriul ţării noastre, în fosta provincie Dacia continuitatea daco-romană este pe deplin dovedită după retragerea stăpânirii romane pe temeiul descoperirilor arheologice. Morminte şi cimitire au fost descoperite, aparţinând populaţiei daco-romane, intr o serie de localităti de aici, precum şi obiectele creştine datând din secolul 4 şi 5 e.n. la Napoca, Clujul de azi şi Someșeni-Dej, iar obiecte romane din sec. 6 s-au găsit la Sic.


Descoperirile arheologice efectuate în lunca Fizeşului au scos la iveală obiecte daco-romane datând din sec. VI. Urme daco-romane au fost descoperite la Nicula şi la Săcălaia. Toate acestea dovedesc continuitatea de locuire a populatiei daco-romane pe aceste meleaguri şi deci şi pe teritoriul actualei comune Fizeşu Gherlii care se incadreaza in aceasta zonă.


În perioada secolelor III-X și valea Fizeşului cu teritoriul unde se află azi comuna Fizeşu Gherlii s-a încadrat organic în procesul de formare a poporului român şi a limbii române populaţia baştinaşă de pe aceste meleaguri trăia în obşti săteşti.


Descoperirile arheologice efectuate la Cluj, Dej, Gherla, Taga au documentat prezenţa masivă a dacilor, după cucerirea romana, fie ca agricultori, crescători de vite, meseriaşi şi pe aceste meleaguri, precum şi participarea lor la alcătuirea comunităţii daco-romane şi a noii culturi populare, aportul lor însemnat la constituirea romanitaţii care a cuprins şi valea Fizeşului. Odată cu aşezarea slavilor pe aceste meleaguri creeaza acestei populaţii condiţii tot mai puternice pentru o viaţă stabilă de plugari şi crescători de vite.


În secolul XII-XIII satele erau mici ca întindere având în medie 20-25 de gospodării pe măsură ce înaintăm în timp prin înmulţirea populaţiei şi creşterea densităţii la km. Pătrat creşte şi populaţia aşezărilor săteşti. Astfel, in prima jumătate a sec. XIV, numărul gospodăriilor din satul Fizeşu Gherlii poate fi apreciat la vreo 40-45, cca 120-130 de locuitori.

Înapoi